, Dorin Cristian, Marketingul organizaţiilor nonprofit, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2008, 217 pagini

View this document on Scribd

">

The Gentleness of Jesus

“Learn from Me–for I am gentle and humble in heart.” Matthew 11:29

“Of the gentleness of Jesus it was said, “He will not break a bruised
reed, and He will not put out a smoldering wick.” (Isaiah 42:3) There
is nothing that this sorrowing, sinning world needs more than
gentleness. Yet there are some Christians who seem never to have
learned love’s secret of gentleness.

We need to pray for the grace of gentleness, that we may walk softly
among men, never hurting another life by harsh words or ungentle acts.

We can have something of the beauty of Christ in our life. As we can
get into our hearts the grace of the Lord Jesus and the mind that was
in  Jesus, the light of divine love will shine out from our dull
nature and transfigure it. This will make us sweet-tempered and
gentle-spirited. It will make us honest in our dealings with our
fellow-men. It will make us kind to all about us. It will make us
godly people to live with at home and will make us good neighbors and
faithful friends. The unconscious ministry of such a life through long
years will leave untold blessings in this world.

Such a life of quiet, simple, humble Christlike goodness will pour out
its unconscious influence into other lives, making them better,
happier, holier, and sweeter. Such a ministry of simple goodness is
within the reach of every Christian. It requires no brilliant gifts
and no wealth. It is a ministry which the plainest and lowliest may
fulfill.

In these days of ‘fashionable worldliness’, the church needs just such
simple goodness and gentleness. It has eloquence in its pulpits and
activity in its pews, but it needs more godly people filled with the
gentleness of Christ, manifesting the life of Christ wherever they go.”

– J. R. Miller

Rezistă ispitei cu orice preţ!

   Voi cita mai jos o meditaţie ce aparţine lui G.R.Miller care ne reaminteşte că preţutl plătit pentru a rezista ispitei este întotdeauna unul infim în comparaţie cu preţul plătit pentru săvârşirea păcatului!

“The Cost of Resisting Sin”
“How can I do this great wickedness–and sin against God!” Genesis 39:9

“After hearing his wife’s story, Potiphar was furious! He took Joseph
and threw him into the prison!” Genesis 39:19-20

Sometimes it costs very dearly to be true to God. Joseph lay now in a
dungeon. But his loss through doing right, was nothing in comparison
with what he would have lost, had he done the wickedness to which he
was tempted. His prison gloom, deep as it was, was as noonday,
compared with what would have been the darkness of his soul under the
blight of evil and the bitterness of remorse. The chains that hung
upon him in his dungeon were but like feathers, in comparison with the
heavy chains which would have bound his soul, had he yielded to the
temptation. Though in a prison, his feet hurt by the fetters, he was a
free man because his conscience was free and his heart was pure!

No fear of consequences should ever drive us to do a wrong thing.

It is better to suffer any loss, any cost, any sacrifice than be eaten
up by remorse!

Better be hurled down from a high place for doing right than win
worldly honor by doing wrong.

Better lose our right hand than lose our purity of soul.

Better to rot in prison than to sin against God!

It was the prayer of a young queen, which she wrote with a diamond
point on her castle window, “Keep me pure; make others great.” That is
the lesson of Joseph’s victory over temptation– dishonor, loss,
dungeon, death–anything before sin!”

J. R. Miller

Fiţi înţelepţi!

       “Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi dar, şi …” 1Pet.4:7a
        Am citit acest verset şi nu am putut să nu mă întreb cât de înţelept sunt în lumina lui?

        Trăim într-o vreme în care “a fi înţelept” înseamnă a şti cum să-ţi investeşti mai bine banii, astfel încat, să ai un profit maxim de pe urma lor.   Sau poate că înseamnă a avea abilitatea de a exploata greşeala celuilalt astfel încât să-ţi impui punctul de vedere. Sau… chiar aşa, ce înseamnă pentru tine “a fi îţelept”?
      “Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape”, spune Scriptura, amintindu-ne în acest mod, că va veni o zi în care tot ceea ce va conta va fi modul în care mi-am dezvoltat propria relaţie cu Dumnezeu. De aceea se ridica întrebarea: “Ce înseamnă a fi înţelept în relaţia cu Dumnezeu?”.
      Afirmaţiile care urmează în 1Petru 4:7b-11 ne arată ce înseamna să fii înţelept. Iată ce spune prima dintre ele: “vegheaţi în vederea rugăciunii.” Aşadar, rugăciunea este o dovadă de întelepciune! Curios, nu zice “veghează”, la singular, ci “vegheaţi”, la plural.
       Fiecare dintre noi suntem parte a unei comunităţi de credinţă, biserica locală (sau ar trebui să fim). Aici nu suntem aşezaţi la voia întâmplării. Scriptura spune că în biserică, pe care o compară cu un trup, fiecare credincios este ca un mădular şi, fiecare mădular îşi are locul său în trup astfel încât să- şi poată exercita funcţia pentru care a fost creat (vezi 1Cor.12:12-27). Deci, nici măcar un singur mădular nu este asezat la voia întâmplării în trup. Dumnezeu ne- a asezat în trupul Său, care este biserica locală (cat timp suntem aici pe pământ), pentru a ne creşte în asemănarea cu Fiul Său. Această creştere se realizează prin îndeplinirea funcţiei de “mădular” în trup. Una dintre aceste funcţii este vegherea împreună cu celelalte mădulare în rugăciune.
      Amintiţi-vă exemplul Domnului Isus! Atunci cand Domnul Isus a stat în rugăciune înaintea Tatălui, în gradina Ghetsimani, s-a rugat împreuna cu ucenicii Săi (chiar daca aceştia n- au putut vaghea măcar un ceas). Nu a mers singur. Este o lectie din care trebuie să învăţăm!
     Să ne rugam ca Dumnezeu să ne dea înţelepciunea de a veghea în rugăciune cu cei din biserica (comunitatea de credinţă) în care El ne-a aşezat, şi nu degeaba!

Şi astăzi?…

       

  Astăzi în timp ce citeam Biblia şi
meditam la scrierile ei, mi-a atras atenţia o întrebare
 pe care locuitorii evrei , din Betel , i-au adresat-o lui
Dumnezeu :”Trebuie să plâng şi în luna a cincea şi să mă îfrâez ,
cum am făut atatia ani ? ” Zah.7 :2-13. Altfel spus : “si luna
aceasta trebuie sa-ti fim credinciosi ? “.
      Ciudată întrebare !
      Dumnezeu le-a raspuns : ” Faceţi cu adevărat dreptate, şi purtaţi-vă
cu bunătate şi îndurare unul cu altul. Nu asupriţi pe văduvă şi pe
orfan , nici pe srăin si pe sărac , şi niciunul să nu gândească rău în
inima lui împotriva fratelui său.”.
De fapt la aceste lucruri se refereau ei când au întrebat “şi luna aceasta…?”!
        Curios cât de mult se aseamănă oamenii unii cu alţii! Trăim în ascultare de Dumnezeu doar cu ocazia unor evenimente
speciale, apoi pentru o vreme ne spunem : “Şi astăzi să trăiesc ca un
copil al lui Dumnezeu? Si astăzi să citesc Biblia? Si astăzi să mă
rog? Si astăzi să arăt dragoste faţă de cei din jur (părinţi ,
soţie , soţ , copii , prieteni colegi , vecini)? Şi astăzi să-i
iert? Şi astăzi să spun “NU” acelei ispite care mă tot răpune, iar eu mă
complac?”
      “DA, ŞI ASTAZI!”, ne răspunde Dumnezeu.
Teoretic ştim că zilnic trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu . Aşa trebuie să începem şi să încheiem fiecare zi! Uneori afirmăm că o facem însă, “uităm” faptul că aceasta presupune: să ne rugăm
zilnic , să ne hrănim din Cuvantul Său (să citim Biblia) , să trăim ca niste copii ai
luminii.
        O veste proastă: lucrurile acestea nu vin de la sine! Trebuie să ne facem timp pentru ele. Să ne stabilim priorităţile!
Uneori ne simţim surprinşi de faptul că lucrurile nu merg tocmai bine în viaţa noastră, în comunitatea în care trăim. Este adevarat dar, nu cumva se daroreaza şi faptului că , de luni pana duminică, îi punem lui Dumnezeu întrebarea: ” Şi astăzi trebuie sa-Ţi fiu credincios?”
       Te-ai surpris vreodată punând această întrebare , direct sau indirect? Ce a urmat după aceea ?